Ezekiel 8

Idolatria din Templu

1În anul al șaselea, în luna a șasea, în a cincea zi a lunii, în timp ce ședeam la mine în casă împreună cu bătrânii lui Iuda, care ședeau înaintea mea, mâna Stăpânului Domn a venit peste mine. 2M-am uitat și iată că era cineva care semăna la înfățișare cu un om. De la ceea ce părea a fi brâul său, în jos, era foc iar de la ceea ce părea a fi brâul său, în sus, era ceva asemenea strălucirii metalului lustruit. 3El a întins ceva ca forma unei mâini și m-a luat de o șuviță a capului. Duhul m-a ridicat între pământ și ceruri și m-a dus în Ierusalim, în vedenii dumnezeiești, la intrarea dinspre nord a curții interioare, acolo unde era așezat idolul care stârnea gelozia lui Dumnezeu. 4Și, iată că acolo era gloria Dumnezeului lui Israel, așa cum am văzut-o în vale.

5El mi-a zis: „Fiul omului, ridică-ți ochii înspre nord!“. Mi-am ridicat ochii înspre nord și în partea de nord a porții altarului era idolul geloziei, chiar la intrare.

6Apoi mi-a zis: „Fiul omului, vezi tu ce fac ei? Vezi marile urâciuni pe care le comit aici cei din Casa lui Israel, ca să Mă depărteze de Sfântul Meu Lăcaș? Vei vedea însă urâciuni și mai mari!“.

7Atunci m-a dus la intrarea curții. M-am uitat și am văzut o gaură în zid. 8El mi-a zis: „Fiul omului, sapă în zid!“. Am săpat în zid până am dat de o intrare.

9Apoi mi-a zis: „Intră și uită-te la urâciunile groaznice pe care le fac ei aici!“. 10Am intrat, m-am uitat și, iată că acolo erau tot felul de forme de târâtoare și de animale scârboase, și toți idolii Casei lui Israel gravați pe zid, de jur împrejur. 11Înaintea lor stăteau șaptezeci de bărbați dintre bătrânii Casei lui Israel, iar în mijlocul lor stătea Iaazania, fiul lui Șafan. Fiecare avea în mână câte o cădelniță din care se ridica un nor mirositor de tămâie.

12El mi-a zis: „Fiul omului, ai văzut ce fac bătrânii Casei lui Israel în întuneric, fiecare în camera idolului său? Căci ei zic: «Domnul nu ne vede! Domnul a părăsit țara!»“. 13El mi-a mai zis: „Vei vedea însă urâciuni și mai mari, pe care le comit ei!“.

14Atunci m-a dus la intrarea Casei Domnului dinspre nord. Și iată că acolo stăteau niște femei care-l plângeau pe Tamuz.
Străveche zeitate akkadiană a fertilității și a ploii. Se credea că moartea lui Tamuz marca începutul toamnei, iar învierea lui, începutul primăverii. La origini a fost cunoscut sub numele de Dumuzi, străveche zeitate sumeriană, simbol al plenitudinii, condamnată să trăiască în infern, o soartă deplânsă anual de către femei.
15Mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului? Vei vedea însă urâciuni mai mari decât acestea!“.

16Apoi m-a dus în curtea interioară a Casei Domnului. Și la intrarea în Casa Domnului, între portic și altar, erau în jur de douăzeci și cinci de oameni, cu spatele spre Casa Domnului și cu fața spre est; ei se închinau soarelui, plecându-se spre est.

17El mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului? Este prea puțin oare pentru cei din Casa lui Iuda să comită urâciunile pe care le comit aici? Trebuia să mai umple și țara de violență și să nu înceteze să Mă mânie? Iată-i apropiindu-și ramura de nas! 18De aceea și Eu Mă voi purta cu ei cu furie. Nu voi avea milă de ei și nu-i voi cruța. Deși vor striga la urechile Mele cu glas tare, nu-i voi auzi!“.

Copyright information for RonNTR